Ridici pleoape mari de neguri grele Și ochii Tăi, lumină, mi-i arăți. O, Doamne și stăpân vieții mele, Sunt ochi, purtând adânc noian de stele, Sunt ochi de foc, ce-aprind pustietăți. Sunt mari ciorchini de boabe luminoase; Din ele raze curg în loc de vin. Sunt ochii Tăi ca spadele tăioase, Arzând cu răni adânci și dureroase, În cearcănele cerului senin. Căci de-ar pica o lacrimă fierbinte Din jarul lor întunecat și greu, S-ar prăbuși în flăcările sfinte Pământul tot și morții din morminte, Scântei, s-ar înălța la Dumnezeu. Ar fi un singur foc, nemărginire De flăcări albe-n val de vâlvătăi. Și n-ar mai fi nici trupuri nici simțire: Ar arde numai focul Tău, Iubire, Lumina-n lungul veșnicelor căi.