În trup curat de Maică nenuntită, Crescu sfânt trupul Tău din har ceresc, Precum din ploaie și din raze cresc Mănoase spice-n țarina rodită. Și, ca un bob de grâu dumnezeiesc, Te-ai măcinat în ura cea cumplită Și-ai hărăzit ființa Ta zdrobită, Acelor mulți, care veșnic flămânzesc. Smeriți, cu slabe mâni nesățioase, În ruga lor din veci Te-au așteptat, Cerșind mereu fărâme luminoase. Cu sânge și cu lacrimi frământat, În focul dragostei Te-ai copt, Hristoase, Și spre viață veșnică Te-ai dat.