Colo, spre amurg Ploi de aur curg. Ceru-i o lalea: Tu, de unde-mi vii în zbor, Răzleţită ca un dor, Pasăre de nea? -"Colo-n depărtări, Dincolo de zări, Este-un loc curat, Larg şi desfătat. Unde ochi nu plânge, Unde n-a curs sânge, Unde glonţ n-ajunge; Unde nu străbate, Geamătul de frate, Plânsul de vădană, Oful de orfană Unde prin fânaţuri, Nu-s curse, nici laţuri, Unde-i numai floare, Umbră şi răcoare. Că e loc curat, Binecuvântat, Plin de bucurie, Până în vecie. Loc de veselie, Care nu se trece, Ci în veci petrece. Unde nici o rază Nu mai înserează." Pasărea de nea, Fă pe voia mea, Dorurile mele, Zboară tu cu ele, Dincolo de stele, În ţările acele! -"Ba, că dorul tău, Mare e şi greu! Aripile mele, Mări, sunt mititele, Calea-i lungă foarte, Şi nu pot să poarte, Aripi mititele Doruri mari şi grele! Eu, de unde vin, E numai senin, Şi acolo nu-i, Dorul nimănui!"