S-a coborât adânc pescuitorul. Şi moartea la tot pasul îl pândeşte. Din fund de mări o hârcă îi rânjeşte, Şi-l leagănă oceanul, călătorul. Îl sperie în treacăt câte-un peşte, Şi frica-i prinde în cârcel piciorul, Cu val de frig îl scutură fiorul, El cade, dar se scoală şi porneşte. Se spintecă în dinţi de stânci crestate, Şi sarea mării-n rană rău îl doare. Şi algele-l cuprind în mreji legate. El iese din adâncuri de vâltoare, Şi scoate-n palmele împreunate, Minunea boabelor strălucitoare!