Crescut-au ghiocei în fulgi de nea? Atât de albă-i primăvara mea! Mi-i sufletul de patimi neatins Și cerul floare peste el a nins; Aleasă floare de mătăsuri moi A nins în noapte peste pomii goi Și i-a-nvelit în borangic ușor. A prins o boare, caldă ca un dor, S-adie rar miresmele din Rai. Al fluturilor maiestrit alai A curs în suflet, liniștit și blând, Pe căi de taină, din adânc de gând. Și sus, deasupra albei năluciri, Plutește raza sfintelor iubiri. Dă primăverii-n duhul meu lumini Și se răsfrânge-n ochii tăi senini.