Semnul
Eu l-am rugat pe mire, cu lacrimi L-am rugat
Să-mi dea un semn din ceruri ca să-i cunosc iubirea
S-o văd cum curge-n valuri, îmbrățișând zidirea
S-o văd cum arde-n toate, cu focul ei curat.
S-a-nduplecat Stăpânul a toată miluirea,
Din cerul slavei Sale un tainic semn mi-a dat
Dar nu era iubirea nici valul neîntinat,
Nici flacăra, ci semnul întrece semuirea.
O, cum nu sunt oglindă, sau fața mării line,
Să pot răsfrânge semnul, așa cum l-am văzut,
Sau cum voi spune taina, cu graiul meu de lut?
Eu l-am simțit pe mire că-I Însuși lângă mine,
El Însuși semn din ceruri al dragostei depline,
Și mi S-a dat în taină așa cum L-am cerut.
Înapoi