Ne-am pomenit în plină primăvară: Din cer lumina picură, ca mierea, Coboară peste câmpuri tămâierea Din ruga cald-a vântului de seară. Din clopote de floare, Învierea Răsună-n zvonuri de mireasmă rară Și păsările toate se-mbătară De cântece, mai dulci ca mângâierea. În leagan alb de ramuri înflorite, Va crește rodul plin de desfătare, Ci-n suflet, ghețurile nu-s topite Și tot mai urlă vântul de pierzare, Din patimi, peste duhuri pustiite. ... În van stă, Doamne, Jertfa pe altare?