Luminile Tavorului te-nvaţă, O, suflete, cum să te schimbi la faţă. Şi de voieşti să fii un alt Hristos, Pe ucenici să-i laşi la poale, jos. În ploaia harului, pe vârf de stâncă, Ci tu aşteaptă acolo sus să vie, În duh bărbaţii: Moise şi Ilie. Ei vor veni şi vor grăi cu tine, În taină, despre tainele străine. Şi Moise, omul tare în cuvânt, Ţi-o da lumina Duhului Prea Sfânt. Iar omul focului ceresc, Ilie, Te va aprinde-n dragostea cea vie. O, schimbă-ţi faţa, suflete al meu: Dintr-un nimic, tu fă-te Dumnezeu!