Veniți la El, fecioare din Sihar, Cu ramuri verzi, cu scoarțe moi și dese! Din scrinuri scoateți albele veșminte, Din templul vechi luați podoabe sfinte, Legați cununi din flori de câmp alese, Veniți la El, izvor de veșnic har! Gătiți-i calea, mame din Sihar! Așterneți în țărână grâne coapte, În valuri late scoateți pânză nouă. Aduceți ierburi dulci, sclipind în rouă, Aprindeți torțele ca-n miez de noapte, Căci iată, vine, Cel ce-i plin de dar! Cântați-i imnuri, roabe din Sihar! Gătiți-vă cu glas de bucurie. Cântați ca păsările-n zori pe ramuri, Vestiți minunea peste mii de neamuri! Lin curge azi izvor de apă vie, Menit să curme-al vieții noastre-amar. Iar eu, cea mai umilă din Sihar, Îi voi așterne sufletul în cale, Ca-n mintea mea de-a pururi să rămână Lumina întâlnirii la fântână, Când vraja cuvântării Lui domoale S-a legănat în vânt de cireșar.