În frig şi noroi Trec hoţii-n convoi, câte doi, Cu lanţuri târâş de picioare, Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare. Fiertura e gata. E seară. E ploaie. O lingură grea, cât lopata, Dă ciorba din doua hârdaie. Câţiva au ucis, Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis. Totuna-i ce faci: Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci. Livizi ca strigoii şi sui, Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior În blidul fierbinte, cu aburi gălbui. Îşi duc parcă sângele lor.