În beciul cu morţii, Ion e frumos. Întins gol pe piatră, c-un fraged suris. Trei nopţi şobolanii l-au ros Şi gura-i băloasa ca de sacis. Când cioclu-l ridică-n spinare Ion par-ar fi de pământ. De-l pui poate stă în picioare Dar braţul e moale şi frânt. În ochii-i deşchisi, o lumină, A satului unde-i născut, A câmpului unde iezii-a păscut, A încremenit acolo străină. Departe de vatră şi prins de boieri, Departe de jalea mămuchii, Pe trupu-i cu pete şi peri În cârduri sunt morţi şi păduchii.