S-a întors cercetătoarea Să le spuie la surori Că-i deschisă toata floarea Şi câmpia, de cu zori. Şi-au plecat aproape toate La cules, cu mii si mii, Lăsând vorbă la nepoate Să-ngrijească de copii. Căci muscoii si bondarii Şi-alte neamuri de pădure, Pe şoptite, ca tâlharii, Umblau mierea să le-o fure. Însă paza-n stupi e bună, Că târziu, dupi apus, Colo jos, subt stupi, la lună, Ei zaceau cu burta-n sus.