Stupul lor de pe vâlcea Stă păzit într-o broboadă De trei plopi înnalţi, de nea, Pe o blană de zăpadă. Prisacarul le-a uitat, Şi-a căzut si peste ele Iarna, grea ca un plocat, Cu chenar de peruzele. Înlauntru însă-n stup Lucrătoarele sunt treze Şi făcând un singur trup Nu-ncetează să lucreze. Că niciuna n-a muncit Pentru sine, ci-mpreună Pentru stupul împlinit Cu felii de miere bună.