Traiesc flamand, traiesc o bucurie, Frumoasa ca un crin din Paradis, Potirul florii e mereu deschis Si-i plin cu lacrimi si cu apa vie; Potirul florii e o-mparatie. Cand raii ma defaima si ma-njura Si-n clocot de manie ura-si varsa, Potirul lacrimilor se revarsa Si-mi primeneste sufletul de zgura, Atunci Iisus de mine mult Se-ndura. Sub crucea grea ce ma apasa sanger Cu trupu-ncovoiat de neputinta, Din cand in cand din cer coboar-un inger Si sufletul mi-l umple cu credinta; M-apropii tot mai mult de biruinta.