Din umbra deasă-a norului Întins pe ţări străine Cu aripele dorului Voios revin la tine, O! cuib al fericirilor, O! ţară luminoasă, Comoara-a nălucirilor, Gradina mea frumoasă! Ş-avântul tinereţelor Ce-n sânu-mi se trezeşte, Prin lumile poeţilor Zburând mă râtâceste. Şi-n farmecul avântului Tot ce sub ochi răsare În poalele pământului Mai drăgălaş îmi pare; Întinderea câmpiilor În zări mai lin se perde. Mai dulce-i rodul viilor, Verdeaţa e mai verde. Mai nalte sunt inălţimile, Mai cald e mândrul soare, Mai limpezi limpezimile De râuri şi izvoare. Iar fetele cu florile Mai viu râd între ele, Şi spun privighetorile Mai tainic vers la stele. Aice-i ţara basmelor Ce-ngână-a noastră minte Prin freamătul fantasmelor Din timpi de mai nainte. Aice-i vestea Doamnelor Din lumea legendară, Ş-a prelungirii toamnelor Sub cerul de primăvară. Aice-i ţara ţărilor Ş-a doinelor de jale Ce-n liniştirea serilor Te ţin uimit în cale. Aici cu lăcrimioare Bujori se prind în horă. Aice însuşi soarele Are-ntre flori o soră, Şi-n stâncele Carpaţilor Cresc păseri năzdrăvane, Şi-n sufletul bărbaţilor, Mândriile române! O! gura dulce-a raiului, Tu dai prin o zâmbire Şi fericire traiului, Şi morţii fericire. Luceferii eterului Răvnind privesc la tine, Şi toţi îngerii cerului Te-au îndrăgit ca mine!