Fraţilor, nădejde bună! fiţi cu toţi în veselie! Cerul însuşi ocroteşte scumpa noastră Românie! Azi e ziua de-nviere a românului popor, Care singur îşi urzeste dulce, mândru viitor. Priviţi cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată; Priviţi soarele ce-aruncă o lumină înflăcărată; Priviţi vaile-nflorite, codrii, munţii înverziţi! Cerul, soarele, pământul astăzi sunt împodobiţi; Căci e ziua mult dorită, căci e zâna mult măreaţă, Unde falnic se ridică România îndrăzneaţă! Fraţilor, nădejde bună! azi, sub cerul fără nori, Libertatea, România se-ntâlnesc pe câmpi de flori S-innoiesc în faţa lumei a lor vecinică-nfrăţire Dup-o lungă, dureroasă şi fatală despărţire. Fraţilor, nădejde bună! Viitorul ce urziţi Va fi vrednic de trecutul a strămoşilor slăviţi! Bărbăţia şi unirea între voi de-acum domnească, Şi strigaţi în libertate: România să trăiască!