Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi noapte, de călare, Trage bir din drumul mare, Şi din ţară peste tot! Fug neferii cât ce pot, Căci el are-o puşcă plină Cu trei glonţi la rădăcină, Ş-are-un murg de patru ani, Care muşcă din duşmani, Ş-are fraţi de cruce şapte, Care-au supt sânge cu lapte. Şi nu-i pasă de nimic, Andrii-Popa cel voinic! Căpitane, frăţioare, Ce se vede despre soare? Să zăresc vro patru cai!... N-auzişi tu de-un Mihai? Căpitane, te găteşte, Mihai mândrul te goneşte. Iată-1, vine ca un zmeu! Fă trei cruci la Dumnezeu. Cum îi vede-n depărtare, Popa strigă-n gura mare: "Hai la goană de neferi! Hai la horă de muieri!"* A zis! ţipă, se aruncă, Trece şes, pâraie, luncă Cu fugarul sprintenel Şi cu hoţii după el. Mihai mândrul vine iară, Falnic ca un stâlp de pară, Pe-un cal alb ce n-are loc Şi din ochi aruncă foc. Fug cum fuge-o o rândunică, Fug ca fulgerul când pică, Şi se duc voinicii, duc, Cu urgie de haiduc! Piept în piept!... câmpul răsună Toţi de tot dau împreună. Toţi la luptă-s încleştaţi, Toţi în sânge încruntaţi. "Ura, fraţi!" caii nechează, Sus văzduhul scănteiază. "Ura!" moartea s-a ivit! Vulturu-n zbor s-a oprit! Zi de vară pân-în seară Dau voinicii să se piară Şi cu fierul ascuţit, Şi cu pumnul amorţit. Sângele-n răni gâlgâieşte, Glasu-n gură se sfârşeşte. Zece-s morţi! doi încă vii, Mihai mândrul şi Andrii. Andrii fuge făr' de-o mână, Prinde murgul la fântână, Dă pieptiş, sare pe şa Şi din gură zice-aşa: "Zbori, copile sprintenele, Să mă scapi de chinuri grele, Că mă jur, de mă-i scăpa, Ca pe-un frate te-oi căta". Murgul sprinten se repede. În zadar! Mihai mi-1 vede! "Stai, hoţ-popă, dragul meu, Să-ţi arăt cine sunt eu!" Şi cum zice, mi-1 chiteşte, Drept în frunte mi-l loveşte! "Ura!" Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori.