Balcanul şi Carpatul, la Dunărea mareaţă, Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-n faţă Ş-aprinşi de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-ameninţă, cu gândul se doboară, Zicând: "Nu pot să-ncapă doi paloşi într-o teacă! E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!" Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu ştie să-ngrădească sălbatica lui gură Şi zice cu trufie: "Carpatule vecine, De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine, Căci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte Torente-necătoare deprinse ca să salte Din maluri peste maluri, din munte peste munte, Să bată-a tale coaste, s-acopere-a ta frunte, Să facă într-o clipă ca să dispari din lume Cu-a tale stânci şi codri, cu-ai tăi copii şi mume!" Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie, Mişcând coama-i de codri, ca leul în mânie, Şi-n clocot lung răspunde: "Balcane,-a ta trufie Arată că tu astăzi căzut eşti în pruncie. Nevoie ai de-o cârjă ruina-ţi s-o supoarte, Căci eşti, acum, sărmane, ajuns la prag de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălţime, Amar prin fanatismu-ţi, puternic prin cruzime! Ai revărsat pe lume şi groază şi ruşine Şi te-ai scăldat în sânge pân’ ce-ai dat piept cu mine. De-atunci au trecut secoli!... Strivita omenire S-a deşteptat, şi numai tu stai în adormire, Ademenit de visuri nebune şi trufaşe, Făr-a pătrunde norii care te ţin în faşe! Orb uriaş! cu cârja tu genele-ţi ridică Şi vezi l-a tale poale cât umbra-ţi e de mică! Eşti şters din cartea lumii, tu, care din vechime Stai rezemat în somnu-ţi de-o putredă mărime! Şi vrei să ţii în lanţuri popoarele creştine? Şi vrei, Balcane gârbov, eu să mă-nchin la tine? Dar n-auzi cum te râde şi Dunărea, şi Marea? Deviza ta-i sclavia, ş-a mea — neatârnarea!" Cum zic, doi vulturi ageri, zburând din vârf de munte, Se-nalţă până-n ceruri şi scot ţipete crunte. De pe Balcani e unul şi din Carpaţi e altul... Mult repede li-i zborul, mult crâncen li-i asaltul, Căci se izbesc ca fulgeri la luptă-ucigătoare!... Întinsele lor aripi se bat lucind la soare, Ş-a lor cumplite gheare şi pliscuri oţelite Îşi dau loviri de moarte şi răni îşi fac cumplite. Deodată cade unul din vulturii duşmani: E vulturul prădalnic din barbarii Balcani, Şi-n patru părţi a lumii zbor smulsele lui pene!... Şi cântă libertatea pe maluri dunărene.