Iarna vine, iarna trece si padurea s-a rarit! Ziua-i viscol, noaptea-i rece, Greul vietii a sosit! Cât mi-a fi iarna de mare, Ce-o sa facem, vai de noi! Fara codru, fara soare, Far’ de bani, far’ de ciocoi? Sai pe creanga cea uscata, Draga corbi, corbisor. Vezi, in calea departata Nu-i zari vrun calator? Calator cu punga plina si cu sal la cap legat, Sa-mi mai cerc asta rugina si sa-mi fac bani de iernat. Daleu! codre, fratioare, Ce-ti facusi frunzisul des, Unde-n pânda, la racoare, Stam sunând din frunze-ades? Vara trece, iarna vine, si tu, codre, te-ai uscat! Trece vara, si ca tine Florile mi-am scuturat! Ne-au ajuns vremea de munca, De scos arma de la brâu, De lasat potica-n lunca si de dat capul sub frâu! Daleu! draga primavara, De-ai veni când as vrea eu, Sa mai ies voinic prin tara, Sa fiu iar la largul meu! Sa-mi pun cusma pe-o ureche si sa-mi las pletele-n vânt, si-n potica mea cea veche Sa ma-ntind iar la pamânt. Sa simt iar durda pe spate si sa-mi vad ici ca lucesc Cinci pistoale ferecate, Cu hamgerul haiducesc. si pe coarda-i cea pletoasa Sa-mi dezmierd murgul voinic, si pe zarea luminoasa El sa zboare, eu sa-i zic: "Fugi ca vântul, fugi ca gândul, Mai, voinice nazdravan! Caci acum ne-a venit rândul, A sosit vremea de an, Sa tinem codrii si valea Noi, vitejii amândoi. La neferi sa-nchidem calea, Sa dam groaza prin ciocoi".