Latina gintă e regină Între-ale lumii ginte mari; Ea poartă-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreţ îndreaptă paşii săi. Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei. Latina gintă e vergină, Cu farmec dulce, răpitor; Străinu-n cale-i se înclină Şi pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se mirează-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte De-ale pământului comori Şi mult voios ea le împarte Cu celelalte-a ei surori. Dar e teribilă-n mânie Când braţul ei liberator Loveşte-n cruda tiranie Şi luptă pentru-al său onor. În ziua cea de judecată, Când faţă-n cer cu Domnul sfânt Latina gintă-a fi-ntrebată Ce a făcut pe-acest pământ? Ea va răspunde sus şi tare: "O! Doamne,-n lume cât am stat, În ochii săi plini de-admirare Pe tine te-am reprezentat!"