Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei Şi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei, O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare Sadit pe miriade de libere ogoare! O clipă apărut-ai în planul veciniciei Şi vecinice mari fapte lăsat-ai României, Nălţând din părăsire antica-i demnitate Prin magica Unire şi sacra Libertate. Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă, Şi, stând apoi deoparte, în urma lui priveşte Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte, Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere Şi vezi a ţării tale frumoasa renviere, Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire, Din suflete şi câmpuri sămânţa de serbire, Acum te odihneşte gustând eterna pace În taina măiestoasă a morţii care tace, Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească Ş-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească... Sunt nume destinate, ca numele tău mare, Să steie neclintite pe-a Timpului hotare Şi vecinic să răspânda o falnică lumină Pe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!