De-ar vrea bunul Dumnezeu Să-mi asculte dorul meu! De-aş avea un copilaş, Dragul mamei îngeraş! Cât e ziuă, cât e noapte, I-aş şopti cu blânde şoapte. Cât e noapte, cât e zi, Tot la sânu-mi l-aş păzi! L-aş păzi, l-aş dezmierda, Mii de sărutări i-aş da, Şi i-aş zice-ncetişor: Nani, nani, puişor! De-ar fi cerul cu priinţă, Să-mplinească-a mea dorinţă! De mi-ar da un băieţel, Dragul mamei voinicel! N-ar fi prunc mai fericit Şi pe lume mai iubit! Alt copil n-ar fi ca el, Mititel şi frumuşel! Obrăjelu-i ca de spume N-ar avea seamăn pe lume! N-ar fi ochii nimărui Dulci ca ochişorii lui! Iar eu, mândră măiculiţă, Pe-ai săi ochi, pe-a sa guriţâ Ne-ncetat l-aş săruta, Săruta şi i-aş cânta. Şi i-aş face-o descântare Să ajungă-un viteaz mare, Un viteaz ce-ar străluci, Cum n-a fost, nici n-ar mai fi Şi l-aş pune să se culce Pe-al meu sân, legănat dulce, Şi i-aş zice-ncetişor: Nani, nani, puişor!