Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineaţă o tainică-armonie. Sunt zâne ce se scaldă în fragedele zori? Nu-s zâne, dar copile, a zânelor surori. Verginile în apă intrat-au cu sfială, Şi-acum se joacă vesel în dulcea-i răcoreală, Şoptind, privind în undă albastrul cer senin, Umplând cu flori de nufăr cămaşa de la sân. O rază aurie prin stuhul des pătrunde Şi gingaş luminează în cuibul ce le-ascunde Comori de tinereţe, comori de fericiri, Încântătoare forme de albe năluciri. Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide. O mândră copiliţă apare, iese, râde Şi lunecă... Deodată, rotunzi şi albiori, Apar la foc de soare doi nuferi plutitori.