În poiana verde am găsit un fluier Şi i-am zis în treacăt: "O! Fluier perdut, Ai avut odată mult maestru şuier Care uimea lumea, ş-acuma eşti tăcut. Astfel şi poetul viu în tinereţa Gingaş, cu iubire, dulce a cântat, Dar i-a plecat fruntea tristă bătrâneţa Şi i s-a stins glasul ş-a rămas uitat." Fluierul răspunde: "Frate, frăţioare, A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins, Dar a noastră soartă e mulţumitoare; Am cântat o doină, şi e de ajuns."