Cu Niniţa-n gondoletă Când mă primblu-ncetişor, Trecătorul din Piaţetă Ne priveşte-oftând de dor, Atunci cerul se-nsenină, Lucind vesel l-amândoi, Ş-Adriatica s-alină, Se alină pentru noi. În laguna de ne place A pluti pe-a marei val, Pentru noi Siroco tace Pe-a lui Lido verde mal, Şi sub lunga să lopată Gondoleta saltă lin, Cu Niniţa legănată Legănată pe-al meu sân. Mână vesel, lopătare, De la Lido la San-Marc. Ia de-alung Canalul Mare Ce se-ndoaie ca un arc. Mergi cât draga mea Niniţa, Stând la peptu-mi înfocat, Mi-a dat dulcea să guriţă, Mi-a dat dulce sărutat. Cât va fi în ceruri luna, Cât va fi senin pe cer, La Gindeca, spre lagună, Zbori, voinice gondolier. Du-ne, Toni,-n liniştire Pân' ce, stând gondola ta, Viaţa noastră de iubire Cu iubire va-nceta!