Frunza verde de aluna! Trece voinicul pe luna si codrul voios rasuna. Trece hotul haulind, Pe carare coborând, Din frunzis mereu pocnind. Mai voinice, voinicele, Ia-ti taiusul de plasele, Pune mâna pe otele, Ca se primbla pe potici Trei desagi de irmilici si de galbeni venetici, Iar in urma-le, calare, Vine-o mândra fata mare, Gatita pe maritare. Ea-i mireasa unui crai si se duce cu alai Peste munte, peste plai, Dar copila-i amarâta C-a sa fie despartita De Moldova mult iubita. si in gândurile sale Ea se roaga-amar cu jale Ca sa-i iasa-un zmeu in cale... Frunzulita de brad mica! Iese hotul din potica, Singur, vesel, fara frica, s-apoi zice: "Cale buna! Unde mergeti impreuna, Dragii mei, noaptea pe luna? Decât la curtea craiasca, Mai bine-n lunca hoteasca, Lânga-o inima frateasca". Frunza verde stejarel! Hotul pleaca sprintenel Cu domnita lânga el. Iarba creste-n calea lor si domnita, scump odor, Vesel calca pe covor.