La poalele Carpaţilor, Sub vechiul tău mormânt, Dormi, erou al românilor, O! Ştefan, erou sfânt! Ca sentinele falnice Carpaţii te păzesc Şi de sublima-ţi glorie Cu secolii şoptesc. Când tremurau popoarele Sub aprigii păgâni, Tu le-apărai cu braţele Vitejilor români. Cu drag privindu-ţi patria Şi moartea cu dispreţ, Măreţ în sânul luptelor, Şi-n pace-ai fost măreţ. În cer apune soarele Stingând razele lui, Dar într-a noastre suflete În veci tu nu apui! Prin negura trecutului, O! soare-nvingător. Lumini cu raze splendide, Prezent şi viitor. În timpul vitejiilor, Cuprins de-un sacru dor, Visai unirea Daciei Cu-o turmă ş-un păstor; O! mare umbră-eroică, Priveşte visul tău: Uniţi suntem în cugete, Uniţi în Dumnezeu. În poalele Carpaţilor, La vechiul tău mormânt, Toţi în genunchi, o! Ştefane, Depunem jurământ: "Un gând s-avem în numele Românului popor, Aprinşi de-amorul gloriei Ş-al patriei amor!"