Mândrulita de la munte, Ce nu treci cole, pe punte, Sa te strâng la pieptul meu? Ca te-as face, zau, puicuta, Sa urasti a ta casuta si sa uiti pe Dumnezeu. De-a tot toarce nu-ti e lene? Lasa-ti furca-n buruiene si-mi sai iute cel pârau, Sa culegem impreuna, Tu, fragi rosi de prin pasuna, Eu, crini albi pe sânul tau. Ici, in lunca inverzita, Este-o iarba inflorita Ce se-ngâna c-un izvor. Vina-n iarba, mândrulita, Eu sa-ti cânt doina, doinita, Tu sa plângi de dulce dor!