MAGHIARUL Moţule, Măi hoţule! Nu tot trage-n carne vie Şi mai trage-n cea pustie. Nu tot bate-n pieptul meu Că-i păcat de Dumnezeu! ROMÂNUL Puiule, Secuiule! Ce caţi tu la noi în munte? Lance-n coaste, bardă-n frunte, Ori un plumb vrăjit în piept, Să te duci în rai de-a drept? MAGHIARUL Moţule, Măi hoţule! Tu eşti tare, eu sunt tare; Bun e Dumnezeu şi mare! De te-aş prinde-n mâna mea, Zile tu n-ai mai avea. ROMÂNUL Puiule, Secuiule! Eu sunt tare, tu eşti tare, Dar ţi-e lauda prea mare! De-alde tine, fătul meu, Mulţi viteji ucis-am eu. MAGHIARUL Moţule, Măi hoţule! Sai din munte, dă-te-n vale, Ca să-mi mai scurtezi din cale. În cea vale de-ai sălta, Vai ş-amar de viaţa ta! ROMÂNUL Puiule, Secuiule! Nici eu să robesc la tine, Nici tu să robeşti la mine. Vrei, nu vrei dintr-un cuvânt? Că te sting de pe pământ! MAGHIARUL Moţule, Măi hoţule! Tu n-ai nume, tu n-ai ţară, Asta-i patria maghiară. Tu se cade să-mi robeşti, Căci tu om încă nu eşti. ROMÂNUL Puiule, Secuiule, Na! te du pe ceea lume Ca să afli de-al meu nume. Spuie-ţi morţii din mormânt De sânt om sau de nu sânt!