Ah! viaţa pentru mine, Scump înger! fără tine Nu are nici un bine, Nu are nici un dar. În cer fie lumină, Sau nori, sau noapte lină, Sufletul meu suspină, Suspină cu amar! Oricare nălucire L-a omului simţire Aduce-nsufleţire Cu glasu-i încântat, Se pierde-n neagra ceaţă Ce-ntunecă-a mea viaţă Şi glasu-i se îngheaţă De mine depărtat. Acum cerul zâmbeşte, Natura-ntinereşte Şi tot care trăieşte Se simte fericit; Dar mie ceru-mi pare Cuprins de-ntunecare; Văd lumea-n întristare Ca sufletu-mi cernit! Zadarnic cat plăcere, Zadarnic mângâiere, S-alin a mea durere, Să curm al meu suspin. Trecuta fericire Izvor e de jelire, Şi dulcea-i suvenire Hrăneşte jalea-n sân! O, valuri mari de spume! Purtaţi-mă prin lume Ca frunza fără nume Ce o plutiţi uşor, Şi m-aruncaţi din mare Pierdut, fără suflare, Pe malul cu uitare Adâncului Bosfor!