În zadar vuieşte Cerna şi se bate De-a ei stânci măreţe, vechi, nestrămutate, Şi-n cascade albe saltă pe-a lor sân... Apa-i trecătoare, pietrele rămân! În zadar şi anii s-adun cu grăbire, Trecând peste inimi ce-au gustat iubire! Suvenirul dulce de-un minut slăvit Pintre-a vieţii valuri stă-n veci neclintit!