Ah! câte glasuri de armonie În al meu suflet cântă duios, Toate, uimite, se-nchină ţie Când te-arăţi mie, Înger frumos! Albă româncă! tu pentru mine Eşti adierea lunii lui mai. Darul iubirii, cerescul bine, Naşte şi-mi vine Din al tău grai. Priveşte-n lume măreţul soare Cum răspândeşte veseli fiori. El dă o rază învietoare De orice floare Ivită-n zori. Priveşte-a nopţii mândră coroană Cum lasă-a ninge stele din ea. De orice suflet care-n cer zboară Lin se coboară Câte o stea. O, dulce înger de dezmierdare! De-ai vrea, unită cu dorul meu, Să-mi dai, ferice, o sărutare, De-orice cântare Aş cânta eu, N-ar fi în ceruri dalbe lumine, Nici flori pe lume s-ar legăna, Pe câte versuri de amor pline Eu pentru tine Aş suspina!