Purtând cofiţă cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunjori, Juna Rodică voioasă trece Pe lângă junii semănători. Ei cu grăbire îi sar în cale, Zicând: "Rodică, floare de crin, În plin să-ţi meargă vrerile tale, Precum tu, dragă, ne ieşi cu plin! S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă! Calea să-ţi fie numai cu flori, Şi casa casă, şi masa masă, Şi sânul leagăn de pruncuşori!" Cu grâu de aur ei o presoară, Apoi cofiţa întreagă-o beu. Copila râde şi-n cale-i zboară, Scuturând grâul din părul său.