Când primăvara cu lărcimioare În locul iernii vine zâmbind, Inima, dulce privighetoare Scăldată-n soare, Cântă iubind. Dar când se luptă ţara-n durere, Tot omul tânăr şi simţitor Trebuie să-i deie cu-a sa putere O mângâiere Ş-un ajutor. Când ţara geme sub apăsare, Mai bine-mi place s-aud sunând Un răcnet aspru de răzbunare Decât oftare De amor blând. Versul iubirii duios străbate, Focul poetic e răpitor, Dar nu-s cuvinte mai înfocate Ca libertate Şi viitor. June poete! ascunde-ţi dorul, Căci nu e timpul de dulci plăceri. Decât pe liră să cânţi amorul, Apără-onorul Sărmanei ţări! Cântă-un vers falnic de re-nviere Care s-aprindă sufletul meu. Ridică neamul de la cădere, Ş-orice-mi vei cere Va fi al tău!