Semănătorii harnici, cu sacul subsuoară, Păşescu-n lungul brazdei pe fragedul pământ; Pe culme, pe vâlcele se suie şi coboară Zvârlind în a lor cale sămânţa după vânt. "O mie!" zice unul menind cu veselie. "Noroc şi roadă bună!" adauge un alt. "Ca vrabia de toamnă rotund spicul să fie! Ca trestia cea naltă să fie paiul nalt! Din zori şi până-n noapte tot grâul să răsară; În el să se ascundă porumbii osteniţi, Şi când flăcăi şi fete vor secera la vară, În valuri mari de aur să-noate rătăciţi!" Semănătorii veseli spre fund înaintează, De-a curmezişul brazdei boroanele pornesc, Şi grapele spinoase de-aproape le urmează, Îngroapă-ncet sămânţa şi câmpul netezesc.