Trei călători fantastici cutreieră pământul: Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul. Unul dă viaţă, altul dă moarte, aparând, Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând. Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară, Ca soarele de vie, ca vântul de uşoară. Şi-i zic: "Copilă dragă, alege din noi trei, De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!" Românca le răspunde cu o veselă zâmbire: "Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!" "Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins? Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins." "Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine? Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine." "Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzător Cât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor. Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă, Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a suflă în faţă."