În pădurea de la Strungă Sunt de cei cu puşca lungă Care dau chiorâş la pungă! Sunt de cei ce-mpuşcă-n lună, Care noaptea-n frunze sună, Feciori de lele nebună! Fă-te-n laturi, măi creştine, Dacă vrei să mergi cu bine, Să rămâi cu viaţă-n tine! În potica fără soare Ei te-aşteaptâ la strâmtoare Să te prade, să te-omoarel... În dumbrava cea vecină, Unde buhna greu suspină, Vezi cea zare de lumină? Opt voinici cu spete late Şi cu mâneci suflecate, Stau cu puştile-ncărcate. Trei sărutâ crucea sfântă, Trei se luptâ greu la trâ.ntă, Unul drege, unul cântă: "Oliolio, ciocoi bogate! Ici de-ai trece, din păcate, Să-ţi arunc doi glonţi în spate. Oliolio, mâ.ndră fetică! De-ai veni cole-n potică Să te fac mai frumuşică. Că mi-i puşca hultuită. Şi mi-i ghioaga pintuită, Şi mi-i inima-ncolţită. Oliolio, măi Taie-Babă!* Căci nu şuieri mai degrabă, Să sărim, voinici, la treabă! Puşculiţa-mi rugineşte, Tinta-n ghioagă se toceşte, Murgul sare, nechezeşte!... În pădurea de la Strungă Ce slujeşte puşca lungă Fără luptă, fără pungă?"