"Draga, draga surioara, Nu stii cântecul ce spune Ca prin frunzi când se strecoara Raza zilei ce apune, Zburatorul se arunca La copila care vine Sa culeaga fragi in lunca, Purtând flori la sân ca tine? Fragii el din poala-i fura Cu-a sa mâna nevazuta, si pe frunte si pe gura El o musca s-o saruta. Soro, buza-ti e muscata! Fragii, poti sa le duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecata Nu-ntâlnisi pe Zburatorul?" "Draga surioara, draga, Cântecul mai spune inca De-acel duh c-ades se leaga, Când e umbra mai adânca, De copila mândra, alba, Ce culege viorele, Purtând pe ea scumpa salba, Scumpa salba de margele. Salba el râzând i-o strica Cu-o placuta dezmierdare si de fiesce margica Lasa-o dulce sarutare. Pe sân, draga, esti muscata! Salba, poti ca sa-i duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecata Nu-ntâlnisi pe Zburatorul?" Astfel vesel pe-o carare Glumeau gingasele fete. Iar in lunca stau la zare Doi voinici cu negre plete si, cântând in poienita, Aninau cu veselie Unu-o salba-n chingulita, Altul flori la palarie.