Bună dimineaţa la Moş Ajun, Române-frate, Din brazda căruia mereu străinii-şi fac palate! Colindători cu doruri mari, cu stele-n suflete şi-n gând, Venim la tine, frate blând, Prin vifor drumul străbătând. Spurcaţii lupi gonesc în turmă, Adulmecând a noastră urmă, Să nu ne lase să-ţi aducem urarea unui trai mai bun, Dar lupii vor cădea curând, c-avem toţi bâte de-alun. Bună dimineaţa la Moş Ajun! E ceru-ntunecat ca un mormânt A cărui candelă s-a stins de vânt Şi crucea-i sub viforniţă s-a frânt... Prin întuneric, paşii noştri grei Abia găsesc cărarea spre-al tău sărac bordei. Și-n timp ce vântu-n hornuri stă soarta să ţi-o vaite, Noi, cei goniţi de haite, La geamul tău, Române – c-un vis ce vrea să stea Întruchipând a Tării strălucitoare stea - Cântă-mu-ţi, azi, cu în gene de lacrămi cald adun: Bună dimineaţa la Moş Ajun? Române-frate – astăzi nu-ţi cerem colindeţe, Ci să ne vii în ceată, cu durde şi sineţe, Să doborâm toţi lupii ce urlă pe moşie Şi vor să ne sfâşie! Altminteri, mii de haite s-or năpusti pe tine Şi s-or înfige-n gâtu-ţi spurcatele jivine, Şi oasele-ţi trosni-vor în gura lor de fiară, Şi toţi colindătorii cu stele au să piară. Ai înţeles, Române din sat şi din cătun? Bună dimineaţa la Moş Ajun!