Veniţi, români din larga zare, Mereu să fim uniţi, mereu, Să făurim o ţară mare, Să placă şi lui Dumnezeu! Şi când spre noi veni-vor iară Vrăşmaşii care vin şi pier, Noi să fim trăznet ce doboară Stejari cu fruntea pân-la cer! Să ştie cei ce pradă vor Că-aici va fi mormântul lor. Că noi prin munţi şi văi mănoase, Pe care ard făclii de maci, Avem comori de sfinte oase: Avem strămoşi romani şi daci! Trăit-am veacuri de robie; Strămoşii ne-au fost traşi pe roţi, Dar am păstrat a noastră glie Şi vom păstra-o-n viaţă toţi!