Veniţi, ai codrilor prieteni, Veniţi la ei, cu suflet viu, Veniţi cât brazii mai au cetini, Veniţi cât nu e prea târziu! Pădurea e izvor de viaţă Şi-n ea strămoşii-au mers mereu Ca-ntr-o biserică măreaţă, În care cântă Dumnezeu!