Un paing ce s'aciuase În ungherul unei case, A văzut un vierme mic Torcând fir de borangic... Au trecut: o săptămână, două, trei, cinci săptămâni, Până când maestrul faur, Tot muncind de azi pe mâini, Isbuti să'și fac' o casă cât un degetar de aur... Însă până să se 'nchidă Viermele în a lui casă, prefăcut în crisalidă, Pântecosul de paianjen rase, o bucată bună, De maestrul ce torsese fir din soare și din lună Și i-a zis: - Pentru-o alună, Ai muncit mai mult de-o lună, Pe când mie nici nu-mi pasă, Că 'ntr'o clipă fac o plasă, Ce cuprinde 'ntreaga casă, Iar când mă găsesc în pod, Fac, bădicul meu nerod, Nu o plasă - un nevod! - Știu, - răspunse far' să muste, Viermele - dar a ta plasă, Bună-i doar să prindă muște, Ca să ai mereu la masă Hrană grasă, Pe când eu, biet, fac mătasă! Suntem deci, într'un cuvânt: Unul - drac, iar altul - sfânt! Și nu știu cine-ar fi tantul Care-ar vrea să-ți facă placul, Susținând că tu ești sfântul, Iar eu dracul.