Spre voi, azi, purtători ai torţei, durutul suflet mi'l îndrept, Căci soartă bună pentru ţară, doar de la voi am drept s'aştept... În codrul Neamului - în care s'a'ntins atâta putregai Şi însuşi vântul primăverii n'aduce decât "of" şi "vai", - Azi, numai voi urcaţi spre soare - biruitor şi verde crâng, Şi-aşi vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de braţe să vă strâng! Copii ai lipsei şi-ai durerii, înghesuiţi prin vechi mansarde, Al căror foc nu arde'n vatră, dar sufletul ca smirna arde; Flămânzilor, a căror hrană adesea'i un pătrar de pâine, În voi - cu spade mari de flăcări- eu văd Arhanghelii de mâine, Arhanghelii ce-or pune capăt atâtor suferinţi nedrepte Şi'ntregului dezmăț ce cântă pe-ale nemerniciei trepte... Sus torţa sufletelor voastre, copii cu suflete curate, Ca să puteţi curma tot jaful, să faceţi plânsului dreptate! Să umpleţi ocnele, pe viaţă, cu-acei nemernici şi mișei Ce'nfometează ţara toată, ca să se ghiftuiască ei!