O șireată vulpe blondă, în poiana unui munte, A-ntâlnit un cerb odată, cerb măreț, cu stele-n frunte, Cărui, vulpea cea vicleană, Cu văpăi de foc sub geană, I-a căzut atât de dragă, pe umbritele poteci, Încât i-a jurat s-o ție lângă el, pe veci de veci... Cum frumosul cerb, sub soare, nu era un cerb de rând Ci-mpărat peste toți cerbii, cu ochi mari și suflet blând, Vulpea s-a trezit de-odată, chibzuind prin umbra deasă, Că i-ar sta nespus de bine lângă cerb împărăteasă, Și-a-nceput cu-asemeni gânduri, cerbului să-ntindă leasă... Un biet greier cu chitară, ce cânta, nu fără har, În livada unui mândru și de viță armăsar, Pătrunzând al vulpei gând Și dorind pe cerb să-l scape, s-a trezit și el strigând, Ca s-audă cerbii toți, Cum că: vulpea, soră bună cu toți lupii răi și hoți, Vrea s-ajungă-împărăteasă, ca să uite-n veci de post, Și din cerbii toți să facă un ospăț cum n-a mai fost... Vulpea, auzind pe greier grăind astfel adevărul, Și-a zbârlit cu ură părul Și-a trimis un pui de cloșcă să gonească pe-acel greier Din livada ce, pe cântec, i se da și lui de treier... Puiul, aducând porunca, armăsarului măreț, Într-o clipă armăsarul a gonit pe cântăreț Și-astfel i-a rămas livada fără cântecul de preț... Vulpea însă, cu veninul răzbunării sale-n gât, N-a putut să mi se simtă mulțumită cu atât, Ci, turbată de mânie pe sărmanul trubadur, L-a mușcat haina, dur, Și de gură și de nas, Doar va face greerașul să rămână fără glas... Greerașul însă, sprinten, Cum sunt greierii mereu, A bătut odată-n pinten Și-a sărit cu-a lui chitară în livada unui leu... Și-nstrunându-și iar chitara, A-nceput să cânte, sara, Să-l audă iarăși fiara, Și, cu fiara, toată țara: "Cerbilor, săriți cu toții câți sunteți ușori în pulpe, Să scăpăm pe împăratul de primejdioasa vulpe! Să gonim departe fiara, să gonim pe veci jivina, Să se ducă, de se poate, cu toți lupii-n Palestina, Că de nu, vecia toată nu vă poate șterge vina!"