Mărire Ţie, Doamne Sfinte, Că mi-ai dat viaţă – o comoară – Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte Şi toate câte mă-nconjoară. Să fiu mereu iubit de Tine Eu voi munci din răsputere, Mereu voi face numai bine Şi voi fi numai mângâiere. Voi înflori prin fapte bune Aşa cum înfloreşte mărul Şi-n toată vorba mea voi spune De-a pururi numai adevărul. Cu toţi copiii voi fi frate Şi nu voi şti ce este ura Spre clevetiri şi nedreptate Eu, Doamne, n-oi deschide gura. Flămândului s-astâmpăr chinul Voi frânge pâinea mea în două Voi fi curat precum e crinul Scăldat în boabele de rouă. Cu milă inima-mi va bate Şi voi iubi cu milă sfântă Pe orişicare vietate Ce-n lumea asta nu cuvântă. Aşa mă leg, cu dor fierbinte, Să-mi fie fapta şi cuvântul Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte, Cum îmi voi ţine legământul.