Doamne, m-am apucat să car Lumina Ta cu ciobul minţii mele în bojdeuca mea… Şi… nu ştiu ce-am făcut fiindcă, din ziua şi chiar din ceasu-n care-am început, i se cojesc pereţii şi cade toată tencuiala ei de lut!... Doamne, m-am apucat să car Lumina Ta cu ciobul minţii mele… Şi-acum, zidirea mea, pe Stâlpii-Înţelepciunii o-nnoiesc şi-aşez Icoană, Chipu-Împărătesc, Al Celui-ce-a-făcut, cu darul Lui, Din ciobul minţii mele Tron Ceresc!...