Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeţi, cum plânge la Iordan o desfrânată... Voi, care sufletul în două frângeţi şi-amiază vă e mintea luminată... Pe voi, călugări mari şi mici şi şterşi de veacul rău, de ochii mei prea slabi, pe tine, cin sfinţit, ca să reverşi din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi... În faţa voastră, când vă scriu, mă-nchin, în faţa voastră, când vă cânt, mă rog, voi, mâna Domnului muiată-n crin şi Veşniciilor, aici, zălog... În faţa voastră în genunchi mă plec şi la picioare gândul vi-l depun... Nu semne-aştept la cele ce vă spun, ci pe Iisus să-mi daţi, să-L am întreg!...