... cine poate să cânte cum cânt eu cu sufletul când se coboară încet, pe geana-amurgului, îngerii trandafirii ai înserării?!.. Se scutură flori albe de salcâm pe streşini de parcă ninge puf din aripile lor... şi fumul-nalt din horn se urcă-ncet, ca fumul jertfei, şi se-anină, ca poduri, ca ostroave, în marea-albastră şi înaltă pe care se opresc să se-odihnească sufletele care urcă-n cer... O, Ce dor de Paradis mi s-a deschis în suflet!... Ce dor, ce dor!... Şi cât de necuprins!... ...Până nu pier, vin’ îngere, şi ninge peste mine nea de rugăciune, să mor uşor, să mă ridic ca fumul jertfei... Până nu pier, vin’ îngere, şi mă învaţă plânsul rugăciunii!...