Ca și iarna când pogoară Corbii peste mortăciuni, Gândurile mă-mpresoară Cu-ale lor desertăciuni. Suflete al meu sărace Unde mă voi duce iar, Iată, nu mă lasă-n pace Gloanțele lui "Veliar". Când apuc vreo carte-n mână Să mai prind ceva la minte, Ca si oile la stână Vin aducerile aminte. Când alerg la rugăciune Ca să uit de supărări, Gândurile-mi fug nebune Peste mări si peste țări. La biserică, când cântă Sau citeste la canoane, Gânduri mă frământă Dincolo, peste oceane. Iar când vreau să scap de gânduri Și mă duc la "ascultare", Ele vin atuncea cârduri, Parc-ar fi niste cocoare. Dacă scap din întâmplare Vre-un cuvânt mai de folos Gându-mi spune sus si tare Că "sunt mare cuvios" !?