La un Prea Sfințit Episcop Au venit din eparhie Plângeri contra unui preot Cu năravul de beție. Și precum aceste plângeri Stăruiau necontenit, S-a găsit de cuviință Să-l oprească de slujit. S-a alcătuit scrisoarea Spre a lui canonisire, Ca prin asta Parohia Și cei mari să aibă știre. Dar când dă să iscălească Prea Sfințitul la sfârșit S-a făcut un vuet mare, Mii de glasuri s-au pornit. "Nu! Nu! Nu! să nu faci asta!" Auzit-a din văzduh, Și scăpând din mână pana Turburatu-s-a la duh. Cugetând puțin, bătrânul S-a gândit că-i vreo părere Căci îi țiuie urechea Uneori de priveghere. Deci apucă iar condeiul Ca să facă iscălire, Dar în clipa ceia, iarăși Se aude glăsuire! "Nu! Nu! Nu! arată-i milă", Se aude lămurit, Și de frică-Arhiereul S-a lăsat de iscălit. Dar venindu-si iar în fire Vrea să termine de scris, Socotind aceste glasuri Nălucire ca de vis. Dar a, treia oară, mâna A-nceput a-i tremura Căci potopul cel de glasuri Mai năvalnic răsuna. Aruncând din mână pana A lăsat neiscălit Și chemând pe cel cu vina Cu blândețe i-a grăit: Prea Cucernice Părinte Iată am aceste știri, Adevăr ne scrie lumea, Ori sunt goale uneltiri? Toate sunt adevărate Prea Sfințitul meu Stăpân Mă înșăl cu băutura Și de rău, cu drept mă țin! De la alte patimi grele Dumnezeu m-a izbăvit Dar năravul băuturii Deseori m-a biruit. Dar, (îi zice lui Vlădica) Slujba cum ți-o împlinesti? Căci de-acuma ai pedeapsă Șapte ani să nu slujesti! Prea Sfințite, eu din ziua Întru care m-ai sfințit N-a rămas în Parohie Nici un om nepomenit. Mai cu seamă eu smeritul Foarte mult mă sârguiesc Ca pe cei trecuți din viață Pururea să-i pomenesc. Auzind vlădica asta A-nțeles cine striga, Și rupând scrisoarea, zice: "Mergi la Parohia ta!" Eu asemenea persoane Nu le pot canonisi Căci atunci pe mii de duhuri Aș putea nedreptăți! Cei din viață cer pedeapsă După faptul arătat, Iară cei din altă lume Solitor te-au câștigat! Am aice zeci de plângeri Scrise doar ca să te cert, Dar în ceruri, mii de glasuri, Strigă astăzi să te iert! Mergi la Slujba ta în pace Dar să nu mai faci sminteli, Și să nu mă uiți pe mine La a slujbei rânduieli!